Un moment de mare încărcătură emoțională s-a consumat duminică, cu ocazia hramului catedralei greco-catolice ”Schimbarea la Față” din Cluj. Fericitul Iuliu Hossu, primul cardinal român din istorie, s-a întors în catedrala sa dragă. Urmașul său în scaunul de ierarh al Eparhiei Române Unite, Greco-Catolică, de Cluj-Gherla, Preasfinția Sa Claudiu Lucian Pop, a oficiat o liturghie arhierească, după care a binecuvântat un relicvariu și a depus moaștele Fericitului Iuliu Hossu în catedrală.
Relicvariul a fost pregătit în decembrie 2020, în timpul episcopatului Preasfinției Sale Florentin Crihălmeanu, ierarhul de vie amintire al Eparhiei de Cluj-Gherla. Din cauza restricțiilor impuse de pandemie, momentul depunerii sfintelor moaște a fost amânat.
În zilele de 7-8 martie 2019, Preasfinția Sa Florentin Crihălmeanu a realizat deshumarea (la Cimitirul Bellu Catolic din București) și a însoțit întoarcerea unei părți a osemintelor Cardinalului Iuliu Hossu la sediul eparhial din Cluj. După trei luni, a avut loc evenimentul istoric, din 2 iunie 2019, a vizitei Sfântului Părinte Francisc la Blaj, pe Câmpia Libertății, unde Suveranul Pontif i-a beatificat pe cei șapte Episcopi greco-catolici martiri pentru credință, între care se află și Episcopul de Cluj-Gherla, Iuliu Hossu.
După beatificare, moaștele Fericitului Iuliu Hossu au fost depuse în sfintele altare la sfințirea bisericilor, atât pe teritoriul Eparhiei de Cluj-Gherla, cât și în afară, de asemenea, au fost purtate, cu venerație, în vizitele pastorale și la pelerinajele eparhiale, atât de către Preasfinția Sa Florentin Crihălmeanu, cât și de către Preasfinția Sa Claudiu Lucian Pop, ierarhul care, în 24 aprilie 2021, a fost înscăunat pe tronul episcopal al Eparhiei de Cluj-Gherla.
Astfel, Fericitul Iuliu Hossu, arhiereu de Gherla și de Cluj-Gherla (1917-1970), primul cardinal al românilor, vestitorul Marii Uniri de la Alba-Iulia, din 1 Decembrie 1918 și episcop martir pentru credință, va „locui” definitiv în Catedrala în care a predicat, în care s-a rugat și a celebrat sfinte liturghii.
Ultimele gânduri
Iuliu Hossu și-a dorit mereu să revină “Îmbrățișez pe toți frații mei din Dieceza Clujului și din toată Biserica Unită, îi binecuvântez și pe toți credincioșii. Sărut masa de lucru din biroul meu. Sărut Crucifixul. Sărut pietrele de pe trotuarul pe care l-am călcat mergând la Sfânta Liturghie de la Catedrală. Sărut băncile din Seminar, în care s-au rugat clericii mei. Binecuvântez pe toți care au contribuit la fondul de ajutorare «Frățiorii Domnului», după cum binecuvântez pe toți care au fost ajutați. Binecuvântez pe toți țăranii, din toate protopopiatele, care, îmbrăcați în haine albe, ca și sufletele lor, m-au ascultat cu bucurie și s-au reîntors fericiți la casele lor. Nu i-am uitat pe cărarea suferințelor mele”, au fost ultimele gânduri ale lui Iuliu Hossu, consemnate de cardinalul Alexandru Todea, mărturisitor al credinței în temnițele comuniste.
Cine a fost Iuliu Hossu
Iuliu Hossu s-a născut în anul 1885, la Milașul Mare, într-o veche familie nobiliară românească, ce a dat mai mulți preoți greco-catolici de seamă. Tatăl său, Ioan, era preot, iar unchiul lui Iuliu Hossu, Vasile, era episcop greco-catolic. Iuliu Hossu a studiat în satul natal, în Reghin, Târgu-Mureș și Blaj. A ales să devină preot, iar în anul 1904 a fost trimis să studieze la Roma, la Colegiul De Propaganda Fide. În anul 1906, a primit titlul de doctor în Filosofie, iar în 1910 a primit titlul de doctor în Teologie.
Tot în anul 1910, Iuliu Hossu a fost hirotonit preot la Roma, chiar de către unchiul său, Vasile Hossu. S-a întors în Transilvania, apoi a fost numit în diferite posturi din administrația Eparhiei Greco-Catolice de Lugoj, condusă de unchiul său.
După izbucnirea Primului Război Mondial și după ce vărul său, Iustin Hossu, a fost ucis pe frontul rusesc, Iuliu Hossu a decis să devină preot militar. El a alinat suferințele răniților de pe front, apoi din spitalele militare din Timișoara și din Viena.
În martie 1917, împăratul austro-ungar Carol I de Habsburg, care a devenit Fericit al Bisericii Catolice, a decis să îl numească pe Iuliu Hossu în postul de episcop greco-catolic de Gherla. Scaunul arhieresc devenise vacant în urma decesului episcopului Vasile Hossu. Numirea a fost confirmată în aprilie 1917 de către Papa Benedict al XV-lea. Iuliu Hossu a fost hirotonit episcop în 4 decembrie 1917.
Episcopul Iuliu Hossu a devenit rapid unul dintre cei mai importanți lideri ai românilor ardeleni. După armistițiul care a pus capăt Primului Război Mondial, în 11 noiembrie 1918, episcopul Iuliu Hossu s-a implicat în organizarea mișcării naționale românești, alături de lideri politici precum Teodor Mihali sau Alexandru Vaida-Voevod.
Drept urmare, Iuliu Hossu a fost desemnat unul dintre liderii Marii Adunări Naționale de la 1 Decembrie 1918. El a fost cel ales să vestească mulțimii adunate la Alba Iulia vestea Unirii Transilvaniei cu Regatul României. Și tot el a fost desemnat în componența delegației Transilvaniei care i-a dus Regelui Ferdinand I declarația de Unire.
În perioada interbelică, Iuliu Hossu a fost senator de drept în Parlamentul României Mari, precum și membru de onoare al Academiei Române. Episcopul greco-catolic a decis să mute și sediul eparhiei de la Gherla la Cluj. El a fondat, în Cluj, Academia Teologică Greco-Catolică, iar în vechiul sediu episcopal a creat o școală de învățători.
În timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, când Transilvania de Nord a devenit parte a Ungariei, Iuliu Hossu a rămas în teritoriul cedat. El a militat pentru păstrarea conștiinței naționale românești și s-a opus extremismului de dreapta. Printre altele, el a ascuns mai mulți tineri evrei din Cluj în clădirea Academiei Teologice și i-a îmbrăcat în reverende de teologi, pentru a-i scăpa de deportarea la Auschwitz.
După anul 1944, el s-a opus comunismului. Episcopul Iuliu Hossu știa că vor urma vremuri grele pentru biserica pe care o conducea, de aceea a alcătuit structuri care includeau călugări și călugărițe, preoți și laici, pentru a asigura supraviețuirea Bisericii Greco-Catolice în catacombe.
La 1 octombrie 1948, i-a excomunicat pe preoții care participau la o adunare organizată de comuniști la Cluj, cu scopul de a pregăti trecerea lor la Biserica Ortodoxă Română. În aceste condiții, prim-ministrul de orientare comunistă, Petru Groza, a încercat să îl tenteze pe Iuliu Hossu cu trecerea la Biserica Ortodoxă. El i-a oferit scaunul de mitropolit ortodox al Moldovei. Însă Iuliu Hossu a refuzat cu cuvintele: ”Credința noastră este viața noastră!”.
În 29 octombrie 1948, în timp ce se afla în București, Iuliu Hossu a fost arestat și aruncat în beciurile Ministerului de Interne. Apoi, a fost dus, alături de ceilalți episcopi greco-catolici aflați în funcție, în vila patriarhală de la Dragoslavele, unde au fost ținuți sub pază. În două rânduri, episcopii greco-catolici au fost vizitați de patriarhul ortodox instalat de comuniștii atei, Justinian Marina, însoțit de vicarul său, viitorul patriarh Teoctist Arăpașu. Cei doi ierarhi ortodocși au încercat să îi convingă pe episcopii greco-catolici să își abandoneze credința, însă fără succes.
În aceste condiții, episcopii greco-catolici au fost transferați în Mănăstirea Căldărușani, apoi la închisoarea din Sighetu Marmației, transformată de comuniști într-un loc de exterminare a membrilor elitei României interbelice. Iuliu Hossu a trecut prin clipe cumplite în vechea închisoare din nordul țării.
În anul 1955, Iuliu Hossu a fost dus sub pază la Curtea de Argeș, apoi la Mănăstirea Ciorogârla. Din 1956, a fost trimis, din nou, la Mănăstirea Căldărușani, atent supravegheat de agenții Securității, uneori recrutați dintre călugării ortodocși.
În 28 aprilie 1969, Papa Paul al VI-lea a decis să îl creeze pe Iuliu Hossu cardinal in pectore. Comuniștii i-au oferit posibilitatea de a pleca la Roma pentru a primi purpura de cardinal, cu condiția să rămână acolo. Iuliu Hossu a refuzat, pentru a nu-și părăsi Biserica aruncată în lanțuri.
Iuliu Hossu s-a mutat la Părintele Ceresc în 28 mai 1970, la Spitalul Colentina. Însă povestea sa nu s-a încheiat aici. În 2 iunie 2019, în cadrul unei liturghii solemne oficiată pe Câmpul Libertății din Blaj, Sfântul Părinte Papa Francisc l-a beatificat, alături de ceilalți șase episcopi greco-catolici români martiri pentru Credință în temnițele comuniste.
